Armonia etnică în discursul mediatic local


 autori Ana Maria MUNTEANU, Elena Maria NECULA

Studiu extras din volumul Armonia etnică în regiunea de Sud-Est a României. Balanţă interculturală, coabitare şi climat

 Suplimentul Interetnica  – cotidianul Cuget liber

Problema cu care ne-am confruntat şi care are un rol important epistemologic cât şi semantic şi pragmatic este relaţia dintre vizibilitate şi realitate, dintre viaţa socială şi expunerea mediatică potrivit unei filosofii europene materializată în proiecte şi strategii mediatice corelate cu politici şi instrumente de monitorizare, pe de o parte, cu educaţie interculturală pe de altă parte.

Când folosim sintagma „construcţia identităţii culturale” plurale ne referim la această transpunere din sfera realului nemediatizat în sfera semnelor „împuternicite” să reprezinte comunităţile în sfera publică,  cadrul mediatic fiind „un loc” de reprezentare-identificare, de formare a unui limbaj împărtăşit mutual, sau confirmat public de ceilalţi, de politically corectness, cât şi de expunere/negociere a diverselor discursuri ale sinelui, în imagini şi cuvinte – mărturii, amintiri, reconstituiri  prin imagini, concepte, metafore, narative, argumentative.Categoria de spaţiu fiind un rezultat al interacţiunilor şi nu invers (în sensul definit de Deleuze-Guattari)[i] geometriile multi şi interculturale joacă un rol important în echilibrele reprezentării alterităţii, implicit între percepţii şi reprezentările cognitive. Educaţia interculturală trecând prin mai vechile aliniamente  şi „staţii de memorie a interculturalităţii dobrogene” relocă armonia etnică în noile contexte care  modifică în permanenţă referentul ei concret şi prin aceasta se manifestă ca un proces dinamic evoluând  sub riscul psihologic „de derapaj  şi neîncredere”.

Armonia etnică poate fi în principiu determinată cantitativ ca relaţie între o matrice a grupului care delimitează pragurile psihologice sau cele determinate de cunoaştere şi ierarhii în modelarea circuitelor de comunicare confirmate sau nu în balanţele interpersonale şi intergrupuri[ii]. Friedman vorbeşte despre limite care trebuie cunoscute şi respectate,  fiind vitale pentru funcţionarea diverselor nişe comunitare ale aceluiaşi spaţiu de co-realizare, referinţă încrucişată, acceptare mutuală.Dacă presa este motorul schimbării şi nodul paradigmatic al diverselor influenţe atunci îi revine misiunea de a menţine şi monitoriza aceste balanţe din perspectiva interesului comun şi de a le oferi spaţiul de instituţionalizare, respectiv de tipicalizare[iii] a dialogului sau, după caz,  de semnalare a  riscurilor care se manifestă prin blocajul mecanismelor in-aut (în cazul diverselor forme de discriminare, intoleranţă, alteritate radicală). 

Din perspectiva climatului etnic – cel puţin teoretic – funcţiile mediatizării sunt complexe, putându-se vorbi despre un nex funcţional („boot strapping”,în sens cibernetic nod care permite dezvoltarea unor noi reţele şi noduri de reţea, cadru de sociere/integrare):1. producţia universului de discurs face posibilă inteligibilitatea mesajelor,2. expune dinamica fenomenului politico-administrativ influenţat de procesul de integrare, de cadrul juridic unificat (acquis comunitar),3. mediază presiunea civică, interferenţa dintre practici, memoria culturală şi acţiunea civică, dintre istoria comunităţilor şi istoria relaţiilor interetnice oglindite în presa minorităţilor şi în cotidianele locale şi naţionale.Din punct de vedere metodologic rezultă un model ecologic al mediatizării şi formării consensurilor,  coeziunii şi stabilităţii sociale cu mai multe dimensiuni:a)      un proces de comunicare, actori, formatori şi ţinte,b)      un univers de discurs rezultat din procesul de comunicare, cultură civică şicompetenţe  de cunoaştere-dezvoltare derivate din procesul de integrare europeană,c)      o platformă de vizibilitate, mediatizare a minorităţilor etnice şi a relaţiiloretnice, accesibilă opiniei publice, organizaţiilor civice, un spaţiu de interacţiune şi de formare a consensurilor[iv] ,d)      instanţe de monitorizare (organizaţii civice, foruri europene, proiecte de cercetare, a reprezentării minorităţilor etnice în presa locală şi naţională în consens cu principiile şi politicile naţionale şi europene[v]

Potrivit lui Ioan Neacşu hărţile cognitive  formate în câmpurile conceptuale ale educaţiei interculturale ar fi organizate de circa 115 concepte-cheie dintre care ne interesează în cercetarea de faţă „cele cu încărcătură eco-psihologică: de acord fin, armonie, ascultare reciprocă, echilibru, empatie, diferenţă, diversitate: integrare; interdependenţă; reciprocitate; solidaritate; percepţie valorizată de sine”.[vi]Sensul armoniei se redefineşte eco-cultural în măsura în care  discursul mediei locale generează  atât vizibilitate cât şi transculturalitate, simetrie şi valenţe de interculturalitate. Dacă tradiţiile şi riturile expun  setul de trăsături distinctive care permite identificarea, mobilităţile identificării în contextele actuale sunt mai strâns legate de statutul economic şi social,  de oportunităţi, de pragmatism, mai ales în cazul tinerilor.    

Referitor la reprezentarea minorităţilor în mass media procesul de instituţionalizare  vizează  a) promovarea identităţii lingvistice şi culturale (portrayal), b) incluziunea socială – egalitatea de şanse pe piaţa muncii şi c)pluralism.    Evoluţiile în harta câmpurilor EIC (Educaţie interculturală) pe cele trei direcţii sunt mai greu de surprins în contextele mediatice naţionale, mai reactive la competiţia politico-economică şi la evenimenţialul hard  preferat de propriilor audienţe, astfel că o reprezentare a diversităţii implică un spaţiu rezervat iterării şi prezervării pattern-ului diversităţii specific zonei şi a condus la un set de obiective care disting  presa locală cât şi  presa de expresie etnică  ale cărei mize  includ gestionarea mecanismelor in-out şi identificarea prin refracţia imaginii de sine a comunităţii şi în spaţiul multicultural. 

„Sfera publică este un spaţiu societal unde schimburile de informaţie şi de opinie referitoare la interesul comun au loc astfel încât să se poată forma puterea politică democratică. O mare parte a sferei publice s-a instituţionalizat în cadrul mass media iar canalele media sunt mijloace  prin care naţiunea şi minorităţile etnice pot participa la sfera publică, astfel încât opinia publică să fie generată şi îmbogăţită de perspectivele minorităţilor. O slabă vizibilitate a minorităţilor în mass media sau o reprezentare limitată la anumite imagini şi discursuri…implică o slabă participare a minorităţilor la sfera publică.

De aceea o politică editorială comprehensivă  va combina principiul non-discriminării şi egalităţii de şanse , principiul diversităţii  şi va promova grupuri active cultural şi etnic pentru afirmarea propriei identităţi.”[vii]Referindu-se la formarea sferei publice în cadrul instituţional al mass media ea convoacă atât juridic cât şi practic pluralism şi libertatea de expresie  acordând o atenţia cuvenită „mentenanţei serviciilor de media”  specifice audienţelor etnice, atât prin canale distincte de comunicare cât şi ca „perspective ale unor comunităţi mediatizate pentru a fi transmise altor comunităţi”[viii]Convenţia-cadru privind protecţia minorităţilor naţionale, Carta Limbilor regionale şi minoritare şi Carta Socială Europeană care garantează drepturile minorităţilor în domeniul social şi economic  sunt documente care generează efecte atât în spaţiul de discurs cât şi la nivel structural instituţional. 

Mediatizarea – prin fluxul de mesaje şi prin lanţul de semnificaţii confirmate sau dislocate de realităţi – este o producţie de  discurs având un referent concret surprins şi de strategiile de monitorizare ale diverşilor actori(organisme de monitorizare, organizaţii neguvernamentale, etc.),  fiind la rândul său un cadru de referinţă pentru identificare, expunerea şi negocierea diferenţei, interferenţă.

Zona de Sud-Est a României este o zonă particularizată de stabilitatea climatului etnic, minorităţile naţionale fiind comunităţi distincte de cea majoritară cu o vechime de convieţuire în spaţiul statului sau formate prin modificări de graniţă în urma unor conflicte şi războaie. La acestea se adaugă un fenomen emergent, cel al formării comunităţilor de migraţie, al intensificării muncii şi rezidenţei temporare.

Efectele sinergice ale procesului de integrare prin cei trei vectori, non-discriminare, învăţământul în limba maternă şi moştenirea culturală, aspecte care au produs deja schimbări, pun la încercare pertinenţa vechilor categorizări şi se prezintă diferit la nivelul celor trei niveluri ale configurării sensului social, respectiv, a) cel al paradigmelor de bază ale sensului, cadrul reprezentării comune, modelat de cultură, tradiţii, moştenirea culturală, b) la nivelul reprezentării specializate – discursul mediatic, semnificaţii puse în circulaţie de sondaje, alte investigaţii ale reprezentărilor sociale, perspective ale unor grupuri şi personalităţi influente (formatori de opinie, lideri politici, religioşi, experţi,s.a.) şi c) elemente de cunoaştere savantă cu propriile circuite care sunt integrate în decizia politică, în platformele de responsabilizare, reflexie în situaţii de criză, integrarea modificând polii culturali deplasând diversele agregări spre local.     

În spaţiul de opinie se înscriu şi se relochează multiple discursuri asupra diferenţei culturale cât şi  stereotipuri negative referitoare ale celuilalt, multe fiind un obstacol în calea identificării europene[ix]. Referindu-se la identificarea transfrontalieră a românilor şi bulgarilor în regiunea Dunării de Jos,  Penka Anghelova[x] vorbea recent despre o istorie „sub români” despre stereotipuri negative egal distribuite de o parte şi de cealaltă a malurilor fluviului, atrăgând atenţia asupra paradigmelor care se confruntă pe acest teren al lui „noi” vs. „Celălalt”. Pentru a depăşi aceste obstacole preşedinta Fundaţiei Internaţionale Elias Canetti crede că este necesar ca polii de cunoaştere (în care includem şi polul mediatic) să privească atât „dinăuntru” cât şi „din afară” propria cultură. Atât în ceea ce priveşte simbolurile – paradigme de bază ale sensului, cât şi în ceea ce priveşte perspectivele oficiale sau ale liderilor religioşi –  cazul regiunii prezintă o excepţie de la climatul polemic care acompaniază aceste transformări demonstrând faptul că orice schimbare se înscrie diferenţiat în realităţi iar sfera publică locală  reflectă  mecanisme de adaptare intercomunitare un „culoar eco-cultural” care amortizează relaţia contradictorie dintre globalizare şi integrare în socializare şi coabitarea diverselor etnii. Pe de altă aparte mediatizarea preia rolul şi responsabilităţile gatekeeper – ului (modelul gatekeeper – ului a fost elaborat ca urmare a cercetării comportamentului politic în SUA, fiind formulat de E. Katz, în 1957).

Acest model de comunicare în doi paşi (two step flow) a fost interpretat ca o filtrare a informaţiei, mai ales într-un sens negativ din perspectiva dezideratului creşterii influenţei mesajului mediatic asupra consumatorilor de informaţie. Dar această influenţă nu a fost întotdeauna de bun augur, pattern-ul mediatic fiind puternic competitiv, negativ şi conflictual, orientat preponderent spre profit. Ori reconsiderarea modelului în doi paşi şi armonizarea diverselor reţele (grupuri) pot oferi o alternativă la manipularea mediatică  cu condiţia ca liderii înşişi să gestioneze atât avantajele cât şi riscurile şi vulnerabilităţile diversităţii culturale, religioase, ş.a. pentru a evita decalajele de cunoaştere. Dezvoltarea tehnologiilor de comunicare adânceşte o linie de demarcaţie între vârstnici şi noile generaţii care utilizează internetul şi redefineşte raportul etnic în noile structuri de socializare/integrare, ceea ce implică dimensiuni necesare, vitale ale educaţiei interculturale.

În Dobrogea – zona de sud-est a României realităţile post-decembriste, încă prezente în memoria colectivă, interferează cu fenomenele emergente care s-au configurat în procesul de aderare-integrare şi care sunt influenţate de campaniile sociale şi comunicarea publică.  Fluiditatea acestor procese şi viteza schimbărilor, cât şi rolul actual al presei pe acest fundal istoric al armoniei deşi încă insuficient explorat pot fi  descrise ca   transformare continuă, lipsită de conflicte majore.

Acoperirea mediatică relevă diferenţe locale referitoare la abordarea  raportul majoritate-minoritate. Redefinirea interculturalităţii prin minorităţi active în politica naţională, se bazează pe fapte. Reprezentanţii minorităţilor fac parte din guvern, formulează politici publice, ocupă poziţii de consiliere prezidenţială, iar obiectivele şi definiţiile sunt valorizate de opinia publică (majoritară) în funcţie de profesionalism, de realism, de capacitatea de a atrage fonduri europene şi de a reinstituii dialogul politic şi nu în funcţie de apartenenţa etnică.În acest context în transformare presa locală poate avea o misiune de mediator (pol cultural) care contribuie la calitatea climatului etnic.

Percepţia diferenţei culturale (noi diferiţi de ceilalţi) şi a interculturalităţii (noi împreună cu ceilalţi) implică medierea (poziţionarea etică) iar reprezentarea mediatică a alterităţii este în esenţă o construcţie culturală deoarece pune în mişcare valori şi norme  (respect, obiectivitate, echidistanţă) un eşafodaj cognitiv-normativ care susţine dezvoltarea comunitară potrivit acquis-ului comunitar: 

– Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, un tratat multilateral dedicat protecţiei minorităţilor naţionale,

–   Carta Socială Europeană care garantează drepturile minorităţilor în domeniul social şi economic şi

–   Carta pentru Limbile Regionale sau Minoritare  

În sistemul naţional  cadrul instituţional este construit din patru piloni: 

1. pilonul guvernamental cuprinde Departamentul pentru Relaţii Interetnice şi departamentele specializate pentru minorităţi din cadrul unor ministere precum Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Culturii şi Cultelor, apoi

2.   pilonul Consiliului Minorităţilor Naţionale,

3.   pilonul reprezentat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi ultimul,

4. pilon Avocatul Poporului.

Standardele etice ale media devin esenţiale în acest context. „Nici independenţa media nici etica nu pot fi măsurate”  iar ”…complexitatea  contextelor  în S-E-ul Europei  face uneori imposibilă o linie de demarcaţie între bine şi rău”, „o presă corectă se bazează pe dreptul publicului de a şti”.[xi]

Cercetarea noastră se încadrează în efortul de a analiza comportamentul  presei locale în contextul integrării unei regiuni marcate de diversitatea etnică şi culturală. Etica în acest caz menţine intersecţia dintre  a şti şi a înţelege, precum şi în a respecta cultura celuilalt. De aceea spaţiul public de proximitate a fost vizat prin prisma reprezentării diversităţii culturale, respectiv a pluralismului consistent. Ideea de armonie ca balanţă interculturală este materializată de apariţia începând cu  decembrie 2006 a suplimentului Interetnica, un proiect editorial al ziarului Cuget Liber, de expunere şi de reflexivitate asupra  interculturalităţii în contextul integrării europene.Cercetarea s-a realizat pe baza unui corpus jurnalistic format din 94 de articole publicate pe parcursul anului 2007.

Primul număr a fost publicat în 18 decembrie 2006 – în 18 decembrie se sărbătoreşte Ziua Minorităţilor Naţionale fiind  stabilită prin Hotărâre de Guvern -. Suplimentul Interetnica apare săptămânal, fiind o pagină tematică, o punte de legătură între diferitele categorii de cititori. „Acest supliment este necesar în spaţiul cultural dobrogean, promovat pretutindeni ca un model de convieţuire interetnică, dar fără prea mari posibilităţi de exprimare şi de afirmare” (Adina Bocai, redactor şef adjunct şi iniţiatoarea  proiectului).

Dimensiunea proximităţii actualizată de discursul mediatic  prin fluxurile de informaţie care reflectă interacţiunile între indivizi, comunităţi, administraţia  locală şi  naţională interferează cu fluxurile de informaţie ale nivelelor de realitate delocalizate (geoinformaţie). Globalizarea (glocalizarea) şi integrarea europeană sunt procese distincte care modelează în permanenţă  balanţele interacţiunilor de proximitate.

Presa de proximitate este un senzor al acestor influenţe care de multe ori sunt efecte ale discursului raportat în care imaginea alterului proxim este înlocuită de alterul îndepărtat astfel percepţia etnică primeşte influenţe puternice  în cadru globalizat de diversele fluxuri şi tehnologii de comunicare. 

Ipoteze   H1: Pe această nişă a reprezentării şi identificării pusă în evidenţă pe baza diagrameiVenn, presa de expresie etnică selectează dimensiunile care favorizează conservarea diferenţei culturaleH2: Factorul istoric joacă un rol ambiguu: pe de o parte favorizează coeziunea şi integrarea, pe de altă parte orientează raportul etnic la nivelul reprezentării în presă aproape exclusiv către trecut.    H3: Reprezentarea dialogului etnic prin prisma dimensiunilor transnaţionale şi globale este mai puternică decât reprezentarea dialogului etnic prin relaţii de proximitate. Discursul jurnalistic şi strategia de mediatizare au o funcţie de expunere – valorizare,  expresie („portrayal” în texul original al diferitelor documente referitoare la drepturile minorităţilor menţionate în primul capitol) şi implicit de mentenanţă a reprezentării celuilalt  şi acoperă noua dinamică comunitară şi intercomunitară reuşind să releve diversitatea culturală cât şi dialogul etnic.

Analiza de conţinut a relevat  numărul mare de articole apărute în perioada monitorizată (2007-2008) proporţional cu interesul de expunere şi relaţionare, diferenţiat de la o comunitate la alta, acoperirea mediatică fiind o funcţie a activităţilor şi proiectelor derulate de actori (comunităţi, organizaţii, instituţii, personalităţi din rândul minorităţilor).Distribuţia materialelor în raport cu logica enunţată anterior a permis identificarea câtorva arii tematice ale vizibilităţii publice prin promovarea identităţii culturale – confirmate de ponderea articolelor –  sau de recurenţă a unor problematici comune mai multor etnii (transculturale): recuperarea moştenirii culturale, crearea de centre de cultură, diversificarea educaţiei în limba maternă, ş.a.

S-a definit şi un domeniu consistent reprezentat de teme particularizate de existenţa comunităţii musulmane cu o dublă faţetare: a) modernizare-integrare : prin dinamica relaţiilor bilaterale româno-turce, relaţii internaţionale, redefinirea imaginii şi rolului femeii în societatea musulmană, crearea unui echilibrului între rolurile tradiţionale, carieră şi viaţa publică,  şi b)o a doua temă a coeziunii religioase a comunităţii în condiţiile emergenţei unei comunităţi de migraţie generată de piaţa muncii şi a unei posibile şi de nedorit fragmentări.

 I.1 Educaţie în limba maternă 4 articole1.738 cuvinte
Şcoală comunitară (sediu): „Cursuri de limba tătară, la sediul UDTTMR”  
Universitatea Ovidius: „Studii de Teologie Islamică la Constanţa”  
Burse de studii în SUA: „Tinerii musulmani din România vor putea studia în SUA”  
Sistemul preuniversitar: „Limba maternă şi religia islamică în şcolile de stat”  

 Educaţia în limba maternă, sisteme şi niveluri de structurare            Un număr de 4 articole, consacrate educaţiei în limba maternă, relevă, în cazul comunităţilor turcă şi tătară eforturi de abordare integrată a diverselor niveluri: şcoala comunitară, nivelul preuniversitar, universitar şi internaţional. Membrii comunităţilor punând în acţiune resurse şi strategii educaţionale, se bucură de drepturi şi de şanse pe o piaţă europeană a muncii şi cunoaşterii.

 I.2 Tradiţii şi comunitate religioasă 13 articole2.475 cuvinte
„Expoziţie de ţesături tradiţionale turceşti”  
“Preşedintele Băsescu, oaspetele comunităţii musulmane la cina de iftar”  
Expoziţie cu degustare: „Peste 100 de mâncăruri tradiţionale turceşti, expuse la Festivalul de artă culinară de la Fântâna Mare”  
Obiceiuri de nuntă prin dans: „Săbii şi cămile pe scena Casei de Cultură”  
Masa de Iftar: „UDTTMR Medgidia organizează, seară de seară, masa de iftar”  

 Tradiţiile, moştenirea culturală reprezintă „figura organizatoare” (α) un nucleu al construcţiei identităţii şi percepţiei diferenţei culturaleExistă un pattern comun al reprezentării diverselor minorităţi. Ponderea cea mai mare o au articolele care se referă la viaţa comunităţii turco-tătare, 6 articole faţă de 7 pentru celelalte comunităţi de ruşi-lipoveni, evrei, armeni, italieni, greci, evrei, ş.a. Construcţia identităţii etnoculturale a germanilor se realizează prin două distingeri, respectiv manifestări culturale consacrate istoriei moderne a Germaniei – Ţara mamă – (β) şi recuperarea istorică şi culturală a comunităţii germanilor din Dobrogea.(α¹)  Aromânii, comunitate culturală fără statut de minoritate naţională, sunt reprezentaţi în 3 articole (748 cuvinte) referitoare la tradiţii şi memorie în consemnări ale participării la festivaluri de folclor şi organizarea de expoziţii de fotografie.

 I.3 Viaţa culturală – evenimente artistice, conferinţe, sesiuni 41 articole10.748 cuvinte
Festivaluri internaţionale:„Ansamblul KARASU – pe scena celui mare festival al Lumii Turcice Yalova  
Spectacol de dans la Constanţa: „Din Konya, „patria dervişilor rotitori“, discipolii lui Mevlana au poposit la Constanţa”  
Cooperare în probleme de interes comun: „Congresul femeilor turce din Balcani” Constanţa  
Biografia unei personalităţi: „Damian Drăghici, un ţigan mândru de originile sale”  
Lansare de carte: „Simion Tavitian revine cu „Armeni de seamă din România“  

 Armonie etnică, coeziune, stabilitate, evenimente artistice şi culturaleFrecvenţa mare a articolelor consacrate comunităţii turcilor, a tătarilor şi a turco-tătarilor reflectă atât dinamismul cât şi vizibilitatea acestor comunităţi.

Aproape jumătate din numărul total de articole dintr-un an acoperă evenimentele şi realizările acestor comunităţi. Cele mai frecvente sunt:

a) evenimentele artistice – ansamblul Karasu participă la festivaluri internaţionale, diverse grupuri de dans şi muzică tradiţională participă la spectacole, la expoziţii de pictură etc.

b) conferinţe naţionale şi internaţionale  (congresul femeilor turce din Balcani, conferinţa din Crimeea), seminarii, mese rotunde (se comemorează personalităţi marcante ale comunităţilor) la care membrii acestor comunităţi iau parte.

Din numărul total al articolelor care acoperă acest domeniu (41) 30 de titluri anunţă activităţile culturale ale acestor comunităţi, fiind active atât în sfera educaţiei în limba maternă, pe fondul sprijinului logistic oferit de Turcia, cât şi prin riturile şi tradiţiile comunităţii şi capacitatea de a se conecta la reţele şi parteneriate regionale, prin activităţi  culturale.Celelalte grupuri etnice sunt mai puţin reprezentate iar acest lucru se datorează nu atât dimensiunii mai reduse a comunităţii ci dinamicii expunerii şi numărului de proiecte derulate.           

Interetnica este locul de întâlnire al minorităţilor, diversitatea culturală este parte integrantă în construcţia sociala a realităţii. Cele două componente ale structurii de sens sunt tradiţiile şi limba maternă, punţi de legătură cu istoria şi unitatea imaginată (în sensul atribuit  apartenenţei de Benedict Anderson)[xii], Ţara Mamă (9 articole), cu diasporele (4) şi cu tot ceea ce ţine de refacerea unui profil identitar distinct de celelalte, suportul mediatic fiind cadrul de înscriere a eforturilor de recuperare a patrimoniilor materiale şi imateriale şi dispozitivul de discurs prin care se realizează marcajele, respectiv, reperajul identităţii şi diferenţei.            Aproape jumătate din numărul total de articole dintr-un an acoperă activităţile comunităţii musulmane. Celelalte grupuri etnice sunt mai puţin vizibile, dar îşi percep, expun sau construiesc identitatea prin aceleaşi mijloace.

 II.1 Relaţii cu Ţara Mamă 9 articole2.944 cuvinte
Vizită oficială în Turcia:“Membrele UDTR, în vizită la Prefectura Istanbul  
“Consulul turc a petrecut Bayramul „ca acasă“ “  
Aniversarea independenţei Republicii Turcia: „84 de ani de la declararea independenţei Turciei moderne”  

 Dinamica interculturală (relaţională) reflectată de articolele publicate evidenţiază în cazul turcilor şi tătarilor în primul rând legătura cu diaspora şi ţara mamă, dar şi legăturile intercomunitare în cadrul diverselor evenimente organizate de Departamentul pentru Relaţii Interetnice din cadrul Secretariatului General al Guvernului României (DRI) sau de Uniunea Democrată a Turcilor din România (UDTR) un agent multiplicator de interculturalitate[xiii]. Astfel un număr de 19 articole acoperă dialogul intercultural al acestor comunităţi. (Membrele UDTR, în vizită la Prefectura Istanbul; Un imam din America, oaspetele comunităţii musulmane din Constanţa; Ziua minorităţilor etnice, la Eforie; Proiect DRI în colaborare cu Universitatea Ovidius etc.)

 II.2 Relaţii cu diaspora 4 articole1.200 cuvinte
Vizită din SUA: “Un imam din America, oaspetele comunităţii musulmane din Constanţa  
Vizită în Constanţa: “Germanii dobrogeni, oaspeţi, în fiecare vară, pe meleagurile copilăriei”  
 II.3 Relaţii cu majoritarii 8 articole1.607 cuvinte
Sărbătoarea zilelor comunei 23 August: “20 de italieni au făcut galerie pentru luptătorii de küreş, la 23 August”  
“Mesaj de la preşedintele Băsescu pentru comunităţile turcă şi tătară”  
Vizită la Parlament: “Copiii de la grădiniţa bilingvă din Medgidia, în vizită la Parlament”  
 II.4 Relaţii intercomunitare 4 articole800 cuvinte
Săptămâna diversităţii: „Ziua minorităţilor etnice, la Eforie”  
“La Constanţa Ziua Minorităţilor Naţionale, sărbătorită cu Beethoven şi Eminescu”  
 II.5 Activitate DRI 5 articole1.796 cuvinte
Conferinţă: “Diversitatea culturală, ca şansă pentru dezvoltarea regională în Europa”  
Proiect – relaţionarea sistemului de învăţământ dintre România şi Turcia: „Dialog intercultural şi interetnic în Balcani şi în zona Mării Negre”  
Proiect DRI în colaborare cu Universitatea Ovidius: „Actual şi viitor în armonia relaţiilor etnice  

 În perioada care face obiectul analizei agenda interculturală este definită de proiecte educaţionale (formarea jurnaliştilor din presa minorităţilor), sărbătorile minorităţilor naţionale, lansări de carte, seminarii şi conferinţe, evenimente care au ca scop promovarea şi conservarea culturii etnice a minorităţilor naţionale, seminarii şi conferinţe  referitoare la patrimoniul cultural şi lingvistic, forme de cooperare, strategii de dezvoltare regională.

Problemele de actualitate reflectă diferenţierea agendelor comunitare (4 articole pe parcursul anului 2007) fiind o arie tematică sub reprezentată în ansamblul ofertei de informaţie. Temele şi priorităţile sunt diferite, problemele au un grad de stringenţă greu de comparat. Dacă ruşii-lipoveni au rămas fără sediu şi fără sprijin în urma retrocedării imobilului în care funcţiona Uniunea („Ruşii – lipoveni, lăsaţi în stradă de autorităţile constănţene aflăm că această comunitate”, aromânii sunt divizaţi în legătură cu legitimitatea solicitării statutului de minoritate naţională „Aromânii din România între norma juridică şi legea istoriei”.

Printre priorităţile comunităţii turco-tătarilor o pondere importantă o reprezintă integrarea femeilor în societatea modernă europeană. În acest scop membrele comunităţii participă la diverse manifestări internaţionale având ca mize acceptarea femeilor în viaţa publică în cadrul propriilor comunităţi, încercări de redefinire a rolului femeii pentru a combina atribute specifice rolului tradiţional cu exigenţele stilului de viaţă modern : carieră, prezenţa în viaţa publică, precum şi o căutare activă a echilibrului dintre aceste atribute (Femeia turcă modernă militează pentru o viaţă socială activă).

Probleme de actualitate –     4 articole,  1.783 cuvinte 
Recunoaşterea statutului de minoritate. Argumente pro şi contra: „Armânii din România între norma juridică şi legea istoriei” Seminar internaţional CAR
Acceptarea femeilor în viaţa publică, cooperare Balcani„Femeia turcă modernă militează pentru o viaţă socială activă” Congres al femeilor turce din Balcani (Constanţa)
Pierderea sediului comunităţii prin retrocedarea imobilului  : „Ruşii – lipoveni, lăsaţi în stradă de autorităţile constănţene”
În concluzie, mediatizarea  permite o mişcare completă a pendulului democratic (pluralismul consistent) implică îmbinarea principiului diversităţii (grupuri şi organizaţii active în promovarea identităţii, patrimoniilor) cu cel al interculturalităţii (dialog etnic învăţat şi transmis, mediatizat).
Aceste două componente plasează produsul mediatic analizat de noi ca pol cultural – „dreptul de a şti”, de a fi informat, de a multiplica interculturalitate în sfera publică.La rândul său armonia etnică contribuie la  stabilitate, la echilibrarea tensiunilor în situaţii cotidiene marcate de probleme şi de competiţia pentru resurse de dezvoltare, pe care presa de regulă le evenimenţializează, Interetnica fiind o platformă de interculturalitate.
Ecologia interculturală a cotidianului este un proces  în care se înscriu semnele diverselor culturi şi temporalităţi (memorie, istorie, actualitate, proiecţii şi anticipări) care generează mesaje, o punte de legătură între audienţe, generaţii şi  indivizi, şi care face posibilă convieţuirea.Conceptul de armonie are o esenţă dinamică, converteşte capital cultural – cel care îmbogăţeşte actualitatea în capital social (Trust)[1] şi invers -, stimulează sinergiile şi dezvoltă relaţiile economice, politicile publice, dinamicile comunitare, interpersonale, ş.a.    
 NOTE

[1] Paul Dekker, Eric Uslaner, Social Capital and Participation in Everyday Life, Routledge, 2001

[i] Gilles Deleuze, Félix Guattari, AntiOedipus, Edition de Minuit, Paris, 1972
[ii] Yona Friedman, About Critical Groupsize, The United Nations University, Tokyo, 1982
[iii] Berger şi Luckmann au definit procesul de instituţionalizare  prin repetarea şi tipicalizarea unor practici ale membrilor unui grup. Peter. L. Berger, Thomas Luckmann, Construirea socială a realităţii, Art, Bucureşti, 2008  
[iv] Dialogul intercultural este o formă de dialog în cadrul căruia diverşii actori se manifestă atât ca indivizi cât şi ca membri ai unor comunităţi etnoculturale (minorităţi naţionale şi alte comunităţi culturale) în care minorităţile se identifică distinct de majoritate manifestându-şi neîngrădit diferenţa lingvistică şi culturală şi problemele cu care se confruntă. Presa minorităţilor cât şi presa cotidiană au un rol de agent de transformare şi de reconstrucţie a spaţiului public în conformitate cu obligaţii care derivă din lege, precum şi din tradiţia bunelor practici ale convieţuirii, toleranţei şi dialogului etnic, acoperite de termenul de armonie etnică.
[v] La nivelul cercetării interogarea relaţiei identitate-globalizare s-a concretizat în câteva proiecte relevante (proiectele de cercetare ale SAR, Lavinia Bârlogeanu, Antropologie sub semnul valorii, Identitate şi globalizare. Actele colocviului Internaţional „Identitate şi globalizare”,1- 3 iunie 2005, Bucureşti, colecţia Cercetare – Dezvoltare, campania S.P.E.R Phare 2006 Guvernul României, proiectul DRI 72/2007 „Actual şi viitor în armonia relaţiilor interetnice din zona de SE a României” ş. a ) care pun în evidenţă faptul că problematica minorităţilor etnice este foarte diversă. Rolul mediatizării este acela de a genera un spaţiu de identificare etică, respectiv de construcţie a dialogului etnic potrivit principiilor prevăzute în convenţiile europene şi în dreptul internaţional
[vi] Ioan Neacşu  realizează un  catalog de 8 domenii/câmpuri şi concepte cheie  prin care articulează trans şi interdiciplinar domeniul educaţiei interculturale în I. Neacşu, Valori şi indicatori în spaţiul educaţional intercultural din România, în L. Bârlogeanu,  coord., 2005, p. 141
[vii] Beate Klimkievicz, 2000, pp. 1-2
[viii] Beate Klimkowitcz, Participation of Ethnic and National Minorities in The Public Sphere: Media policy in Poland, Open Society Institute, 1999-2000, p. 3
[ix] Emil Păun distinge între globalizare – definită de Zygmunt Bauman ”o marotă care a devenit rapid o lozincă, incantaţie magică, paspartu apt să deschidă porţile tuturor misterelor prezente şi viitoare” cu „fenomene de masificarea şi standardizare a culturilor în defavoarea diversităţii şi pluralismului” – şi  „pluralismul cultural, menit să evite instrumentalizarea culturii, deja evidentă în mass media şi menţinerea culturilor în sfera valorilor şi a subiectivităţii umane”. El mai adaugă şi conceptul de „insecuritate culturală” rezultată dintr-o refracţie incompletă a sinelui derivat exclusiv din stereotipiile publicităţii şi percepţia de sine ca fiind o proiecţie rezultată din „refracţia interpersonală şi interculturală”. Emil Păun, Fenomene de identificare în societatea bazată pe cunoaştere, în Lavinia Bârlogeanu, coord., Identitate şi globalizare, Humanitas Educaţional, 2005, pp. 202-205
[x] Penka Anghelova, Discursuri ale identităţii. Bulgaria şi România, capitolul Lucrurile care ne leagă, ne despart sau greutăţile care ne apropie, p. 125-128, în  Doina Păuleanu,  A. M. Munteanu, Spiritul Dunării, Actele Conferinţei Internaţionale ”Spiritul Dunării”, 31 iulie,  2009
[xi] Manuela Preoteasa, editor, Media: The Business of Ethics The Ethics of Business, Centrul pentru Jurnalism Independent  din Bucureşti în cadrul reţelei SEENPM (South East Network for Professionalisation of the Media), Ganesha Publishing House, 2005, Bucharest, pp. 7-12
[xii] Benedict Anderson consideră că „ o naţiune este o comunitate politică. Aceasta  este construită social de către indivizi care se percep pe ei înşişi ca parte a acestor comunităţi”, în B. Anderson, Comunităţi imaginate, Editura Integral, 2000, pp. 6-7

[xiii] Ioan Neacşu consideră că ”s-a atins un stadiu superior în conştientizarea obiectivelor educaţiei interculturale, printre care menţionează: formarea/educarea/învăţarea/acceptarea nucleului central al interculturalităţii – identificarea şi prezervarea diferenţelor pe fondul interacţiunii…”; crearea progresivă a unui „set articulat de subcomponente care configurează competenţa interculturală” între care „valori adăugate de interculturalitate bazate pe reflectivitate, construcţie, înţelegere, auto-încredere, solidaritate şi mai ales promovarea valorilor statului de drept  într-o lume a co-participării, ţintind reducerea violenţei şi a riscului identităţii monolitice” 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: