Regiunea dunăreană – relocări pragmatice şi imaginare


Fluviul Dunărea generator de sinergii locale şi transfrontaliere
 Ana Maria Munteanu, Elena Velikova, Elena Maria Necula

Spaţiul transfrontalier şi identificarea

O ecologie multiculturală va trebui să recunoască acestei perioade un profil în continuă transformare, o evoluţie în zig- zag spre o unitate dificilă, marcată de disimetrii în dezvoltarea economică şi în percepţia alterităţii, influenţate gradual de modelul european reprezentat de evoluţia relaţiilor dintre Franţa şi Germania. În cazul vulnerabilităţilor locale, renunţarea la stereotipiile de imagine se realizează în raport cu “Europa dialogului”, dialogul intercultural, prin decontextualizare şi prin imaginare – pentru a deveni “demers modelizant”- cât şi prin studii de caz, – pentru a testa diverse politici educaţionale.

Efectele au întărit ideea de societate civilă omogenă, purtătoare de valori alternative, dar societatea cât şi piaţa culturală manifestă tendinţe diferite şi, adesea contradictorii. Din această perspectivă scriitorul Mircea Cărtărescu lansa un “cri de coeur” fiind afectat de faptul că editorul său german îl promovează în continuare ca scriitor “est-european”, o etichetare ce reflectă persistenţa unei geografii culturale şi a riscurilor ce derivă de aici pentru percepţie şi reprezentarea Europei, o Europă în continuare scindată1.

Un reperaj care nu ţine cont de valoarea literară “în sine” şi cu atât mai puţin de realităţi ci de un domeniu relativ autonom marcat de puterea structurantă a imaginii spaţiului. Mecanismul de alocare/relocare a identităţii este inerţial şi inegal şi poate fi înţeles mai bine din interior: UE , care descinde din categoria “Occident” este o unitate civilizaţională şi o putere culturală distinctivă şi replicabilă. Această reprezentare ne va permite să înţelegem linia de demarcaţie nedeclarată în operaţiile cognitiv-distinctive diferite de cele de apartenenţă-afiliere. Profilul lui homo europaeus este inteligibil în cadrul unei civilizaţii superioare şi nu a oricărui tip de civilizaţie, iar alocarea identităţii comune dunărene, ca şi aceea a identităţii europene, ţine de crearea unui nou “strat” compus din imagini, concepte, proiecte, ş.a., care interacţionează în mod indiscutabil cu asumarea amânată a “responsabilităţii epistemice” în legătură cu orientarea spre alteritate.

Din punct de vedere metodologic, în funcţie de instrumentele conceptuale prin care aceste transformări sunt gândite, monitorizate şi luând în calcul impactul medierii la nivel naţional şi local, spaţiul regional poate fi imaginat ca “recipient” care primeşte semnificaţiile şi convenţiile noilor funcţii ale zonei de graniţă internă a UE şi pe măsură ce convenţiile anterioare sunt înlocuite de cele noi, europene, cele prin care se reformulează geometria raporturilor între vecini şi sinergiile regionale şi interregionale.

Discursul public reflectă ocazional importanţa categoriei de spaţiu transfrontalier, spaţiu regional. In conştiinţa publică regiunea dunăreană este o categorie ambivalentă: pe de o parte a intrat în câmpul de atenţie printr-o dinamică transfrontalieră reflectată de apariţia firmelor mixte, de suportul logistic şi tehnic oferit de Camerele de Comerţ (Dolj, Constanţa) şi de alte iniţiative parteneriale, şi prin crearea unor medii informaţionale multilingve (de ex. RBBP.EU.) având o imagine atractivă şi care vehiculează o misiune specifică cadrului regional precum şi avantajele pe care regiunea le oferă investitorilor şi care indică un interes în creştere. Pe de altă parte discursul politic şi mediatic sunt departe de a conferi o greutate temei regionale, reprezentările reflectând, ca de altfel spaţiul public, în genere, alte priorităţi

Importanţa proximităţii ca nucleu al unei reprezentări regionale este relevată indirect de ponderea itemului “ţări vecine” (neighbourhood countries) în cadrul de referinţă spaţial definit ca “distribuţie teritorială a subiectelor”,2 în ştirile de televiziune. Spaţiul acordat proximităţii este variabil şi reflectă nivelul de interes al mediei, implicit al strategiei editoriale şi nu neapărat interesul publicului. Dacă privim cu atenţie proiecţia spaţială a reflectată de această distribuţie şi admitem că ea corespunde unor aşteptări ale audienţelor care conferă importanţă proximităţii obţinem o imagine a diferenţelor între politicile editoriale care se desfăşoară în cadru naţional şi care pot reflecta, fie trăsături de pattern cultural ale audienţei, sau a editorilor înşişi, fie poziţii de interese ale patronatelor.

 Distribuţia teritorială a subiectelor în media în ţările dunărene (pe baza raportului de monitorizare – Indicators of Public Interest, Open Society Institute, Sarajevo, 2007)

 

  Ţări vecine Centru Spaţiu local-regional UE alte ţări
România TVR1 0% Antena 1 0% Buc 42%28 % 35 %63 % 3 %2 % 20 %7 %
Bulgaria BTV 4 % bTV 4 %  Sofia 9 %17 % 56 %44 %  10 %11 % 18 %25 %
Croaţia   NovaTV 7 % Zagreb28 % rest teritoriu Dalmaţia 12%Istria 3%, Slavonia5%, Rjeka 3% 26 %
Ungaria RTL 5 %  68 %   48 %
Macedo-nia A1 18 % Skopje 76 % restul terit. diferenţiat pe zone, 1% Povardarie, Kumanovo, s.a., şi 10 % Pelagonja 0 %
Moldova TV 7 – RM 88 % Transnistria 5 %Gagauzia 1% 7 %
Albania Top Ch.10 % Tirana 16 % profil naţional gen58% 6 %
Serbia B92 10% Belgrad 47% 17 % 15 %

 În cadrul studiului menţionat care reprezintă sursa noastră de informaţie departajarea canalelor media după indicatorul – “distribuţie teritorială” s-a realizat prin 5 cadre de referinţă: centrul naţional, restul teritoriului, ţări vecine, UE, alte ţări. ”Spaţiul” reprezintă un indicator sintetic având o configuraţie dinamică în interiorul căreia se proiectează fenomene proprii duratei medii(procese economice, sociale, culturale) şi evenimente (durata scurtă în analiza civilizaţiilor lui F. Braudel). Dacă audienţele din fostul spaţiu Iugoslav sunt mai interesate de informaţiile provenite din ţările vecine decât cele provenite din “alte ţări”, importanţa proximităţii ar putea fi o extensie în timp a unei obişnuinţe, interes de a fi la curent cu evoluţia situaţiei în zonă, o focalizare motivată de istoria conflictelor locale, şi, presupunând că tensiunile au fost depăşite, este posibil ca fluxul de informaţii să pună în mişcare interese, capitaluri, forţa de muncă, turismul pe fondul factorului favorizant al înrudirii lingvistice.

În cazul celor două canale de televiziune din România, TVR1 şi Antena1, distribuţia spaţială a subiectelor reflectă absenţa totală a interesului pentru proximitate (0%), atât în cazul canalului public cât şi în cazul celui privat. Diferenţierea public-privat apare în cazul subiectelor din actualitatea internaţională unde televiziunea publică deţine o pondere dublă. Mediile din Bulgaria, Ungaria si România manifestă acelaşi interes scăzut pentru proximitate în schimb proiecţia externă este net superioară în cazul Ungariei – de 2,5 ori mai mare decât a României, şi de peste 2 ori mai mare decât în cazul Bulgariei – în timp ce interesul pentru UE este o caracteristică a mediilor din Bulgaria în timp ce în România şi Ungaria dispun de un spaţiu redus(4%).

Aşadar, cele două imagini distincte ale proximităţii, (între 0 % în România, 4 % şi 3 % în Bulgaria şi respectiv Ungaria, faţă de Macedonia 18 % şi Serbia, Albania, 10 %) respectiv un vid de imagini comparativ cu un interes pentru proximitate în oferta de informaţie a televiziunilor din ţările zonei dunărene relevă cadre diferite de interpretare şi selecţie a informaţiei. Această filtrare poate fi explicată prin “importanţa ideilor centrale” ca şi prin nexul de interese ale patronatelor media şi aproape deloc din perspectiva dezvoltării unui mediu informaţional stimulativ pentru dezvoltarea durabilă transfrontalieră (campanii media, mediu de informaţie şi analiză a evoluţiilor, reportaje, activităţi culturale, educaţionale, s.a.). Se poate vorbi aşadar de o corelaţie negativă între mediatizare şi tema proximităţii ceea ce explică decalajele de cunoaştere a informaţiei de utilitate publică care permit convergenţa şi necesitatea dezvoltării unui mediu transfrontalier utilizând strategii de comunicare locale şi virtuale.

Recontextualizarea proximităţii în presa cotidiană

Mutaţii ideologice şi etice

Categoria de “real” este construită prin limbaj şi convenţii culturale şi apare ca o interdependenţă între observator şi lumea observată, trădând universul de apartenenţă al observatorului. Forma mentală reflectată de cover-ul mediatic se face preponderent prin “cadrul de referinţă naţional”. Aproprierea spaţiului trans – frontalier în discursul mediatic se realizează prin modalizări distincte ale raportului de alteritate (noi, diferiţi de ei, mesaje de tip noi). Alocarea distinctivă în reportajul publicat pe 3 ianuarie 2007, evoluează către o reducere a mărcilor depreciative în funcţie de responsabilităţi 1 aprilie 2007, raportul etic putând fi reperat la o distanţă de un an într-un articol din decembrie 2008.

  1. accentuarea diferenţei şi asimetriei între “noi şi ei”, prin mărci depreciative de identificare a celuilalt (raport emic);

  1. interpretarea unui diferend între autorităţile locale prin mărci de identificare a stereotipului balcanic;

  1. schimbarea convenţiei de interpretare de la mărci ideologice, depreciative la limbajul realităţilor şi relaţiilor economice.

Reportajul publicat în ziarul Adevărul imediat după ceremoniile oficiale ale integrării celor două ţări în UE perpetuează stereotipiile negative. Bulgaria este reprezentată nu ca parteneră în procesul de aderare-integrare ci prin mărci distinctiv-opozitive: “dependenţa de Rusia şi trecutul comunist” şi ironic (Dacă plouă la Moscova bulgarii deschid umbrela la Sofia) o sentinţă “memorabilă”, fixând mental diferenţa şi decalajul dintre România şi Bulgaria. Jocul cognitiv, interacţional ambiguu este condus spre concluzie prin apelul la contradiscurs: ”o să-i învăţăm noi pe europeni”, este o transformare a decalajului în avantaj imaginar, enunţat ca mutare de succes şi relocare “noi (bulgarii) şi ei (europenii)”.

 Bulgaria reprezintă singurul stat din UE care nu-şi dezminte trecutul roşu, umbrit de ideologiile comuniste. Chiar şi acum, la peste 17 ani de la instaurarea democraţiei în Bulgaria, vizitând ţara, înţelegi de ce timp de câteva zeci de ani a circulat proverbul „Dacă plouă la Moscova, bulgarii deschid umbrela la Sofia”. Sărăcia care te izbeşte în mediul rural, maşinile de tip sovietic Lada şi Moscvici pe care le întâlneşti la tot pasul, clădirile din oraşe, blocurile de locuinţe de tip comunist, ca şi hotelurile şi restaurantele te duc cu gândul către Ucraina, Moldova sau o altă ţară fostă sovietică. Preţuri la jumătate faţă de cele din România. Ca român, în mod normal, te aştepţi ca lucrurile să fie identice cu cele din ţara noastră….. Un ( alt) obicei bulgăresc este atârnarea căpăţânii de porc în „cinghel”, un cârlig legat la înălţime. Prin mai toate gospodăriile poţi vedea aşa ceva. „Îi vom învăţa noi pe europeni cum se taie porcul şi cum se face rachiu, nu ei pe noi regulile lor”, spun ţăranii bulgari.
(“Bulgaria, între ultima tăiere a porcului şi primul an în UE”, Adevărul, 01-03- 007)

 Un alt articol publicat de acelaşi ziar cu titlul “Scandal româno-bulgar pe podul prieteniei”, sugerează prin oximoronul din titlu, o politizare şi o tratare în cheie emoţională a unui diferend provocat de o decizie a autorităţilor locale. Ironia “Telegramelor” lui Caragiale este modelul care organizează nivelul expresiv al textului temperând provocarea din titlu şi reiterând clişeul eternului blocaj balcanic.

 În cazul în care, după aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană, oraşul românesc Giurgiu va continua să impună taxa de trecere a frontierei pentru vehiculele străine, litigiul va ajunge în instanţă, a declarat Meglena Kuneva, comisarul european pentru protecţia consumatorilor. Ea a comentat astfel refuzul autorităţilor de la Giurgiu de a înlătura taxa ecologică locală de trecere a frontierei de pe podul de la Dunăre, pe care o plătesc de ani de zile şoferii străini. ..Ea s-a arătat foarte indignată de explicaţia pe care i-a oferit-o un coleg român, potrivit căruia taxa impusă de autorităţile locale din Giurgiu nu poate fi anulată, deoarece este permisă de Constituţie. „Am rămas fără replică la afirmaţia ministrului român că şi el plăteşte o astfel de taxă când intră în Mamaia”, a declarat Kuneva, adăugând că, în cazul în care colectarea taxelor va continua şi după 1 ianuarie 2007, problema va trebui prezentată tribunalului din Luxemburg, unde se judecă litigii contractuale. În ultimii zece ani, mai multe organizaţii au ridicat neîncetat problema înlăturării taxei ecologice de la Giurgiu, care – în opinia lor – împiedică schimbul normal de mărfuri şi libera circulaţie a oamenilor între Bulgaria şi România. Promisiuni neonorate: În ciuda declaraţiilor pe care le-a oferit presei despre scutirea taxelor, autorităţile din Giurgiu au cerut cei 50 de lei pentru trecerea prin vamă chiar şi în noaptea de Anul Nou. La trecerea prin vamă, pe data de 1 ianuarie, angajaţii de la bariera pusă de Consiliul Local ne-au spus că au o şefă nouă, care i-a obligat să ceară taxa, iar majoritatea oamenilor îi înjură pe ei degeaba.

La distanţă de un an se înregistrează o schimbare: raportul emic se menţine (celălalt nu este inclus în “definiţia lumii proprii”) dar alterul nu mai este depreciat, ceea ce denotă o schimbare de atitudine spre “political corectness”. România şi Bulgaria sunt reprezentate ca interdependente în miza lor de dezvoltare individuală, dinamica relaţiilor comerciale bilaterale fiind prezentată din perspectiva României.

România a exportat, in primul semestru din 2008, bunuri în valoare de 1,42 miliarde leva (727 milioane euro) către Bulgaria, devenind a treia sursă a importurilor vecinului sudic in rândul statelor din Uniunea Europeană (UE), a anunţat Statistica bulgară.

În acelasi interval, România a fost a cincea piaţă de desfacere din UE pentru produsele bulgăreşti, mărfurile importate din statul vecin valorând 895 milioane leva (458 milioane euro), cu 68,3% mai mult decât in primul semestru din 2007. Astfel, după primele şase luni din acest an, România înregistrează un surplus de 526,4 milioane leva (269 milioane euro) al balanţei comerciale în relaţia cu Bulgaria, pe fondul creşterii cu aproape 76% a exporturilor de produse româneşti pentru piaţa bulgară.În prima jumătate a anului, Bulgaria a importat cele mai multe produse din Germania, valoarea acestora depăşind 2,9 miliarde leva (1,48 miliard euro)….

(România, al III-lea exportator din UE în Bulgaria în primul semestru, Adevărul, 11 sept., 2008)

 Articolul este departe de etichetările depreciative din ediţiile anterioare, având un stil informativ, neutru, cifrele furnizate fiind indicii relevante ale unei evoluţii favorabile a procesului de cooperare dintre cele două ţări sugerând o convergenţă între mai multe ţări din UE – România-Bulgaria – Germania prin prisma relaţiilor comerciale.

 Bibliografie

 Ciugureanu, Adina, Irimia, Mihaela, Vlad, Eduard, eds., Balkan Cultural Identities, Ovidius University Press, Constanţa, 2005.

SEENPM project, Monitoring and Analysing of TV Prime Time Domestic News in 10 Countries, Media Plan Institute, Sarajevo, 2007.

Dragomir, Marius, Mark Thompson, Mark, eds., Monitoring and Analysing of TV Prime Time Domestic News, Open Society Institute, 2008.

Todorova, Maria, Balcanii şi balcanismul, Humanitas, Bucureşti, 2000.

 1 Maria Todorova, What / Where are the Balkans and is There a balkan Identity? in A.Ciugureanu, M.Irimia, E.Vlad, eds., 2005, Balkan Cultural Identities, Ovidius university press, Constanţa, p. 7 -8

2 proiect de cercetare Monitoring and Analysing of TV Prime Time Domestic News in 10 Countries, Open Society Institute, 2007

.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: